\'Cineva m-ar putea intreba: dac-as fi stiut cum va arata viata mea, as mai fi plecat din satul natal, m-as mai fi scaldat o data in aceeasi apa? Da! Pentru ca nici macar in vise nu mi-am putut imagina o asemenea viata.
Nu regret nimic!“ - Danuta Walesa.
Cu peste patruzeci de ani in urma, in 1969, n-am gresit, casatorindu‑ma cu sotul meu.
Si, intr-adevar, dac-as putea intoarce timpul inapoi, n-as schimba nimic.
Greutatile indurate, renuntarile, umilintele si injosirile au fost rascumparate de momentele frumoase pe care le-am trait: evenimentele din august 1980, primirea, in numele sotului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, intalnirile cu Sfantul Parinte Papa Ioan-Paul II.
Sunt recunoscatoare ca eu, Danuta, venita dintr-un sat uitat de lume, am reusit sa patrund in lumea larga, am stiut sa simt intuitiv cum trebuie sa ma comport.
Ii sunt recunoscatoare sortii pentru tot ce mi-a dat.
Iar viata alaturi de Lech Walesa si tot ceea ce s-a intamplat in aceasta viata mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar daca au existat si clipe dramatice.
Si pentru ca eu am nevoie de stimuli puternici, imi traiesc din plin emotiile. \'Cineva m-ar putea intreba: dac-as fi stiut cum va arata viata mea, as mai fi plecat din satul natal, m-as mai fi scaldat o data in aceeasi apa? Da! Pentru ca nici macar in vise nu mi-am putut imagina o asemenea viata
