Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice.
A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.
Detestă clişeele, laptele şi broccoli.
Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu.
La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“.
Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler.
Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă.
Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi.
E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma.
A recursului la argument şi la logică.
Despre autorRADU PARASCHIVESCU (n.
A informării corecte, din surse credibile.
Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.
Din toate aceste motive,
Vitrina cu şarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernământului.
Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă.
Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa.
Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală.
A indigenţei.
A spaimei.
Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii.
Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare.
Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea.
Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice
