Vizuina luminata este un jurnal de sanatoriu in care decelarea realitatii devine o problema de existenta in psihicul din ce in ce mai instabil al autorului: "In aceasta simpla trecere a mea prin viata, daca sensul si importanta clipelor imi scapa, asta este poate si pentru motivul ca in orice moment le scap si eu lor, evadandu-ma intr-o lume inchisa, secreta proprie in cea mai stricta intimitate." Finalul, previzibil, este unul tragic: "Eram pe ciment, dardaiam de frig si nu stiam ce sa fac.".
Vizuina luminata este un jurnal de sanatoriu in care decelarea realitatii devine o problema de existenta in psihicul din ce in ce mai instabil al autorului: "In aceasta simpla trecere a mea prin viata, daca sensul si importanta clipelor imi scapa, asta este poate si pentru motivul ca in orice moment le scap si eu lor, evadandu-ma intr-o lume inchisa, secreta proprie in cea mai stricta intimitate." Finalul, previzibil, este unul tragic: "Eram pe ciment, dardaiam de frig si nu stiam ce sa fac."
