„Fericirea nu este un simplu concept teoretic, fericirea nu este o abstractiune.
Daca prin virtuti, individul uman, din bun devine mai bun, nu putem sa nu remarcam ca sansele de a fi fericit cresc odata cu nivelul de educatie sau mai precis spus, a fi fericit inseamna a fi un om educat si de mare caracter.”.
Pentru ca are in virtutile traite si automatizate prin repetare, in reflexele sale etice, repere solide si perene care-i ofera stabilitate emotionala si intelectuala si astfel nu poate fi scindat de formele superficiale si efemere aducatoare de false multumiri sau de non-satisfactii.
Dar nu se poate vorbi de virtuti in absenta formarii caracteriale si nu avem caracter in absenta educatiei.
Fericirea dispune de finalitati clare de recompensare superioara, obiectivate in inaltarea la un nivel de echilibru si de traire imposibile de atins altfel.
Omul virtuos este un candidat la fericire.
Fericirea nu este un construct psihologic steril ci este o experienta cat se poate de concreta, de palpabila chiar, o stare identificabila si constientizata. „Fericirea nu este un simplu concept teoretic, fericirea nu este o abstractiune
