Intr-o seara de iarna, un vulpoi pleaca sa caute ceva de mancare.
Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman..
Ilustratii color de Eva Eriksson.
Drept multumire ca ii ocroteste si ca sa-l imbuneze, oamenii ii lasa seara un castron cu terci de ovaz.
Multi se lauda ca l-au vazut, dar probabil i-au zarit doar scufia rosie sau barba alba pe la coltul casei ori au visat.
Singuratic si morocanos, tomtele iese numai noaptea.
Nu e nici spiridus, nici elf, nici gnom.
Cum vine asta? Nu e pedepsit? Ce e bine si ce e rau? Iata cateva intrebari bune pentru o seara frumoasa de iarna, pornind de la o poveste, nu-i asa, atat de simpla&hellip
Personaj din folclorul scandinav, tomtele (in suedeza, tomte) este pazitorul credincios al oricarei gospodarii, in special al copiilor si animalelor. "
Mai vedem noi" raspunde el cand tomtele casei ii spune ca nu are voie sa fure gaini.
Vulpoiul e vulpoi.
Ce frumos si ce educativ, am spune, daca n-am sti cat de mult ii place lui Astrid Lindgren sa puna in povestile ei un mic sambure subversiv care sa ne clatine ideile de-a gata, atat de comode.
Vulpoiul e de acord.
Ce-ar fi sa imparta amandoi castronul cu terci de ovaz pe care, ca in fiecare seara, i l-au lasat copiii din casa? Pai, bine, sa-l imparta.
Totusi, unui vulpoi i se face foame uneori, tomtele stie asta.
Dar tomtele care pazeste casa si animalele din curte nu doarme, asa ca Vulpoiul nu se alege cu nimic.
Aha, uite aici un loc numai bun de scotocit.
Stie bine unde trebuie sa se duca: in satul oamenilor, care au case frumoase, cu gradini care acum dorm sub zapada si mai ales cu cotete pline de gaini rotunjoare.
Intr-o seara de iarna, un vulpoi pleaca sa caute ceva de mancare
