"Tocmai cand terminasem de scris Xanax am avut un accident de masina.
Cateva dintre acestea se regasesc si in Xanax, romanul sau de debut..
In prezent este jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie de editorial-povesti originale in peisajul presei economice romanesti, foarte appreciate de cititori.
Dupa cativa ani s-a intors la Mediafax, de unde a plecat dupa sapte ani, temandu-se ca agentia, intrata intre timp in insolventa si relocata intr-un spatiu mult mai mic, se va transforma intr-o simpla afacere imobiliara.
De acolo a plecat la tabloidul National, insa gainile care nasc pui vii fusesera descoperite deja, ceea ce l-a facut sa migreze dupa un an in echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. - O fi vreun semn, mi-a zis razand si mi-a facut complice cu ochiul, ca-n vremurile bune." Liviu Iancu, cel mai cunoscut journalist de turism din Romania, a intrat in presa din greseala in anul 2000, crezand ca Mediafax e o agentie imobiliara, dar s-a lamurit rapid ca e mai interesant sa scrii stiri decat sa vinzi case.
Fata i s-a luminat ca pe vremuri.
E in latina.
I-am spus: - Uite ce zice: \'Pana la urma va fi bine\'.
Era un medalion ruginit pe care scria doar atat: \'Nihil sine Deo\'.
Ia uita-te tu, ca ai ochii mai buni, m-a rugat. - Am gasit un banut pe jos si nu inteleg ce dracu scrie pe el.
Cand m-am intalnit cu el, peste multi ani, vindea pesti prin sat, direct din portbagajul unei Dacii rablagite.
Nu si-a mai revenit niciodata financiar.
S-a intors dupa sase luni singur, fara bani, slab si cu barba.
Un an mai tarziu, a invitat niste stripteuze din Republica Moldova sa danseze in Mol si in saptamana urmatoare a lasat totul balta, si-a parasit nevasta si copiii, a vandut afacerea si a plecat cu una dintre ele in Italia.
Si Nae a zambit, s-a lasat pe spate si a comandat whisky pentru toata lumea.
Jos, ce scrie? - Pai, zice asa: \'One hundred dollars\'. - Nu acolo. - \'The United States of America\', i-am spus, citind rar.
Imi lamuresti si mie ce scrie aici? si a scos din porfofel un teanc cu zeci de bancnote verzi.
Intr-o noapte tarziu, cand la mese mai ramasesera doar profesionistii, Nae mi-a facut cu ochiul si mi-a zis: - Directore, am auzit ca-ti place sa citesti.
El se ingrasase, iar fata ii lucea fericita. " - Liviu Iancu "Sub conducerea lui Nae, discoteca era tot timpul plina.
In esenta, asta este Xanax - un roman construit din sute de intamplari adevarate, amuzante si triste in acelasi timp, pentru care eu si personajele mele am platit, cu totii, de fiecare data un pret, mai mic sau mai mare.
Banii pe care i-am platit ca sa-mi repar masina mi s-au parut un pret mic pentru cat am castigat in schimb.
Cumva, m-am bucurat ca am facut accidentul, pentru ca, datorita lui, am mai gasit o ultima poveste care se potrivea perfect in Xanax.
Pana am terminat amiabila, omul si-a povestit viata.
M-a intrebat Ilarion Ciobanu unde e tata si mi-a dat un sut in gaoaza si doua palme dupa ceafa.
Am jucat doar cateva secunde.
Eram baiatul lui Jean Constantin, ca eram negru ca el.
Si m-au pus si pe mine figurant intr-un film.
Am fost sofer la Buftea, la cinematografie. - Ati fost actor? - Nu, domnule...
Nu arata ca unul caruia viata ii facuse toate poftele, asa ca l-am intrebat: - Si cand ati fost cel mai fericit? - Demult, in \'73, cand am jucat in \'Ultimul cartus\'...
Mi-a marturisit ca a fost un om foarte fericit.
Dar nu de masina avariata ii parea rau, asa cum credeam eu, ci de viata lui care trecuse.
In timp ce completam constatarea amiabila, cel cu care ma ciocnisem un batranel ponosit a izbucnit in plans. "Tocmai cand terminasem de scris Xanax am avut un accident de masina
