"Tocmai cand terminasem de scris Xanax am avut un accident de masina.
Banii pe care i-am platit ca sa-mi repar masina mi s-au parut un pret mic pentru cat am castigat in schimb.
In esenta, asta este Xanax – un roman construit din sute de intamplari adevarate, amuzante si triste in acelasi timp, pentru care eu si personajele mele am platit, cu totii, de fiecare data un pret, mai mic sau mai mare." Liviu IancuNumar pagini: 504Dimensiuni: 20 x 13 cmTip coperta: necartonataAn aparitie: 2019Autor: Liviu Iancu.
Cumva, m-am bucurat ca am facut accidentul, pentru ca, datorita lui, am mai gasit o ultima poveste care se potrivea perfect in Xanax.
M-a intrebat Ilarion Ciobanu unde e tata si mi-a dat un sut in gaoaza si doua palme dupa ceafa.
Pana am terminat amiabila, omul si-a povestit viata.
Am jucat doar cateva secunde.
Eram baiatul lui Jean Constantin, ca eram negru ca el.
Si m-au pus si pe mine figurant intr-un film.
Am fost sofer la Buftea, la cinematografie.
Nu arata ca unul caruia viata ii facuse toate poftele, asa ca l-am intrebat:- Si cand ati fost cel mai fericit?- Demult, in ‘73, cand am jucat in „Ultimul cartus"...- Ati fost actor?- Nu, domnule...
Mi-a marturisit ca a fost un om foarte fericit.
Dar nu de masina avariata ii parea rau, asa cum credeam eu, ci de viata lui care trecuse.
In timp ce completam constatarea amiabila, cel cu care ma ciocnisem – un batranel ponosit – a izbucnit in plans. "Tocmai cand terminasem de scris Xanax am avut un accident de masina
