„Roase de singuratate si strivite de idealuri de normalitate sunt personaje din prima parte – Singur pe drum – a povestirilor Ancai Goja.
In partea a doua insa, exact cararuile neprevazutului, ale coincidentelor talcuitoare, ale semnelor de (alt) rost prevestitoare sunt, cu prudenta, incercate.“ - Crina Bud. (…) In aceasta prima parte a volumului, Anca Goja alege, deci, doar sa retina, in treacat, mici episoade in care prin fisurile realitatii dense se iteste fantasticul.
Dupa ele, nu vine neaparat potopul – desi sfarsitul lumii apare obsesiv printre temele si temerile acestor proze -, dar vine mai mereu surparea, vine resemnarea, vine esecul, somnul ori moartea, vine prea-tarziul si, de aceea, ca-n versuri de multa vreme uitate, pentru ei, «e totuna».
Nu cele cincisprezece minute de celebritate le cauta eroii ei anacronici si cronic apartinatori unei provincii, ei tanjesc, in schimb, dupa cateva zile de normalitate. „Roase de singuratate si strivite de idealuri de normalitate sunt personaje din prima parte – Singur pe drum – a povestirilor Ancai Goja
