„ Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atat de rara la scriitorii romani din Zilele noastre.
Centrul.
Restul e doar placerea fictiunii, care nu se sprijina neaparat pe portrete, in sensul clasic al cuvantului.
Pare sa fie un fel de ancora, caci mesajul nu e legat de istorie, ci de omenescul din ea.
Povestea se tine foarte aproape de cronologia unei felii de istorie, folosind-o strict ca pe o canava. „ Zilele regelui e un roman clar ca o fereastra bine stearsa, fermecator, aerisit, imbibat de acea jubilatie a scrisului atat de rara la scriitorii romani din Zilele noastre