Desi critica veche nu l-a apreciat.
Idealul urmarit nu mai ia aspectul unei fantome inselatoare, ci e scos dintr-o experienta dureroasa de viata, examinata cu luciditate..
Cartea are o rezonanta sufleteasca tonica.
Mihnea Baiatu, in finalul romanului, e decis sa cucereasca cetatea stiintei ca un om intreg, invatat cu legile aspre ale exigentei.
Mihaescu este de a denunta atat viata morala a eroului (acesta e pedepsit prin efectul social nociv al comportarii lui, deoarece constata cum pot aparea din alt unghi comportarile cinice), cat si dezarmarea fiintelor care, ca Arina, traiesc doar in lumea fictiunilor ideale, nu stiu sa se apere de animalele pradalnice ale junglei morale din jur.
Ideea lu Gib I.
Bovarismul intelectual e vazut aici sub un unghi critic mult mai ascutit.
Psihologia lui Mihnea se adanceste, problemele existentei lui castiga ecouri morale.
Romanul devine grav.
Interesanta si surprinzatoare e rasturnarea care se petrece la un moment dat.
O tipologie bogata, schitata cu mana sigura, populeaza cartea, dand o imagine plina de veridicitate a mediului ambiant. [...] Romanul are la inceput o originala factura picaresca si reconstituie cu umor si cu multa culoare atmosfera mahalalelor batute de erou.
Si aici intervine tema bovarismului masculin.
Mihaescu.
Zilele si noptile unui student intarziat ramane cel mai bun roman al lui Gib I.
Desi critica veche nu l-a apreciat