„«Caligraf al peisajelor sufletesti», poetul saptezecist purcede la metaforizarea discursului, gasind in acest procedeu o forma de libertate a exprimarii poetice.
De multe ori, autorii «ochiului al treilea» cad in aceasta capcana, creeaza structuri rafinate, dar le lipseste suflul cu adevarat poetic, se diminueaza (pana la disparitie uneori) sensul din spatele metaforei frumoase, intrandu-se intr-un fel de alexandrinism liric.” (Lucia Turcanu).
Marele risc al metaforizarii este insa excesul decorativ si pretiozitatea gratuita.
Pentru a evita dialogul cu cenzura si pentru a nu se angaja social-politic, acesti poeti apeleaza la metafora ca forma de evazionism, dar si ca modalitate de innoire poetica si poietica, de readucere a esteticului in albia poeziei. „«Caligraf al peisajelor sufletesti», poetul saptezecist purcede la metaforizarea discursului, gasind in acest procedeu o forma de libertate a exprimarii poetice
