Pentru acei cititori care se vor intreba in ce masura jurnalul lui Val Gheorghiu este unul intim, raspunsul va veni chiar din primele randuri, oferit de autorul insusi. . si probabil chiar asa suna.
De ce, atunci, dispunerea textelor periodice intr-o cursivitate zilnica n-ar suna ca un jurnal? Fie el si intim.
Am plecat de la convingerea ca - desi ancorate intr-o actualitate de neevitat - textele acestea au insemnat, iata, un segment de viata-mi, poate cel mai dramatic, avand in vedere neasteptata rasturnare ce l-a marcat, nu fara efecte rascolitoare in existenta zilnica. insemnarii memoriale, sa o mladieze in atare masura incat sa-si piarda din urgenta rubricii, pentru a castiga in durata meditatiei.
Una formala, fortand oarecum regimul textului de cotidian sa-si asume conditia... convertiri.
De vreme ce sta sub semnul unei... Nu e Jurnal intim.
Val Gheorghiu descrie cotidianul, dar cotidianul sau (in care Dionisie Vitcu il ura, in timp ce il picteaza), unul ce va capata culoare pe masura ce veti rasfoi paginile acestui jurnal.
Nu va lasati indusi in eroare.
Iar peste toate acestea pare ca troneaza, impozant, imaginea castelului Peles, la care Maestrul se reintoarce, din timp in timp, pentru a-l explora intr-o noua lumina, din tot acest „puzzle“ nelipsind oamenii, de toate felurile, ce misuna in jurul fostei resedinte regale.
Lumea lui Val Gheorghiu pare ea insasi pictata - in nici un caz creionata - incepand cu devoalarea, pentru privirile absente sau deloc atente ale trecatorilor, a simbolurilor comuniste aflate (inca) pe unele cladiri importante din Iasi, continuand cu memorabila intalnire cu Andrei Plesu - cu tot hazul situatiei -, analiza critica a filmului despre Van Gogh si incheind cu acele comparatii ce ii apar in minte autorului privind o veche fotografie cu Piata Unirii din Iasi, poza aflata pe unul dintre peretii atelierului sau.
Sub acest semn, al definirii fiecarei intentii, al permanentei descoperiri de noi sensuri in termeni, obiecte si gesturi obisnuite, sta intregul volum.
Pentru acei cititori care se vor intreba in ce masura jurnalul lui Val Gheorghiu este unul intim, raspunsul va veni chiar din primele randuri, oferit de autorul insusi
