Memoria sta in insasi miezul religiei.
Din Cuprins: &loz
Memoria istorica, identitate nationala, educatie publica: tripticul \'complexului identitar-mnemonic\' &loz
Chestiuni de metoda: hermeneutica discursiva &loz
Pedagogia natiunii: propovaduirea romanitatii prin manualele scolare &loz
Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranzitionale ale memoriei.
Ca atare, cartea scruteaza tripticul relational configurat intre identitate-memorie-educatie, aratand, pe de o parte, cum identitatea este dependenta de Memoria istorica si cum, pe de alta parte, atat identitatea, cat si Memoria utilizeaza educatia ca institutie sociala pusa in slujba socializarii populatiei in acest \'complex identitar-mnemonic\' in care rezida constiinta istorica de sine a unei colectivitati.
Fara exceptie relativ la regimul politic in care a fost organizata exercitarea puterii de stat, scoala a fost insarcinata ideologic cu misiunea de a socializa populatia in narativa dominanta despre trecut favorizata de status quo-ul politic.
Alaturi de ideea nationala, luata drept axa centrala a identitatii romanesti si vectorul memoriei istorice, educatia scolara este acreditata nu doar ca principala agentie de nationalizare identitara, ci si ca o cruciala institutie culturala a memoriei nationale.
Interogand fenomenul pe care si-l fixeaza ca obiect de cercetare de pe pozitii social-constructioniste, abordarea analitica propusa de Mihai Stelian Rusu reuseste sa surprinda, desfasurate in durata lunga a ultimelor doua secole de existenta istorica Romaneasca sub zodia ideii nationale, diferitele ipostaze sub care s-a alcatuit Memoria istorica elaborata pentru a tine treaz trecutul romanesc in constiinta colectiva.
Frangerea painii, ce sta la baza tainei impartasaniei, contine in sine porunca euharistica: &bdquo
Sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea" (Luca, 22:19) Lucrarea abordeaza, intr-o maniera simultan comprehensiv-holistica si detaliat-analitica, fenomenul memoriei istorice romanesti, asezat de autor in centrul nervos al identitatii nationale.
Imperativul aducerii aminte s-a incuibat tocmai in ritualul nodal al cultului crestin.
Lucrul acesta se verifica din plin si in cazul cresti-nismului, care a absorbit, spongios, etica ebraica a neuitarii.
Memoria este consubstantiala religiei ebraice.
Poporul Cartii — cartea fiind inteleasa ca fond scriptural in care sunt pastrate aceste bantuitoare staruinte spre neuitare &mdash
Intruchipeaza, din acest motiv, exemplaritatea comunitatii memoriei.
Cu o persistenta ciocanitoare, in cadente ritmice agasante, popmul lui Israel este chemat la rememorare. 5).
De nu mai putin de o suta saizeci si noua de ori se face auzita porunca in Biblia ebraica, amintind poporului ales sa nu isi uite angajamentele luate fata de Dumnezeul sau (Yerushalmi, 1982, p.
Zakhor, imperativul moral de a-ti aduce aminte, rasuna reverberant in paginile Scripturii evreiesti.
Memoria sta in insasi miezul religiei
