Un critic literar ii adreseaza, in 1943, un memoriu Maresalului Antonescu, solicitandu-i ca Editura Fundatiilor Regale sa-si respecte obligatiile contractuale cu privire la tiparirea si difuzarea Istoriei literaturii romane de la origini pina in prezent (1941).
Calinescu s-a aratat tot atit de impresionist in politica pe cit s-a dovedit a fi in exegeza..
Intii simpatizant al Uniunii Patriotilor (1944-1945), fictiune planificata de Stefan Foris, ulterior figura marcanta a Partidului National Popular (1946-1949), G.
C.
R.
Calinescu si (de) stalinizarea Romaniei, George Neagoe reconstituie, in mare masura, traseul pe care cel mai important critic literar roman a ajuns sa faca parte din organizatiile de masa patronate de P.
G.
In Mizantropul optimist.
Calinescu s-a trezit ca i se negase tacit dreptul de semnatura. si a oficiosului Natiunea, G.
N.
P.
Si, ca rasplata dupa disparitia P.
Calinescu si colegilor lui li s-a permis sa recunoasca faptul ca si-au facut datoria. s-a „autodizolvat“, lui G.
N.
P.
Cand P. sa puna la cale aceasta diversiune.
C.
R.
Dragomirescu au fost desemnati de P.
Vladescu-Racoasa si Mihail I.
Petre Constantinescu-Iasi, Gh.
In 1946 si 1947, ilustrul carturar nu a fost contestat, ci denigrat pentru ca a respectat, uneori cu strictete, normativele Partidului National Popular, o sucursala a intelighentiei procomuniste.
Calinescu.
Pentru asemenea comentarii, liberalii si taranistii l-au considerat „spaniol“, strecurand totodata numeroase aluzii la insanitatea mintala a „pacientului“ politic G.
Cel putin asa l-au considerat membrii Partidului Comunist din Romania, care, printre altele, dupa arestarea lui Ion Antonescu, au acaparat discutia despre „democratie“.
Numit director al ziarului Natiunea (autodeclarat „independent“), „divinul critic“ a facut confuzii intre real si imaginar, punandu-l pe Iuliu Maniu pe acelasi plan cu Popa Tanda, personajul lui Ioan Slavici.
Calinescu intr-un „antifascist“ dupa 23 August 1944.
Acel document l-a transformat pe G.
Un critic literar ii adreseaza, in 1943, un memoriu Maresalului Antonescu, solicitandu-i ca Editura Fundatiilor Regale sa-si respecte obligatiile contractuale cu privire la tiparirea si difuzarea Istoriei literaturii romane de la origini pina in prezent (1941)
