Rasaritul de dupa apus mai mult decat stiinta si mai mult decat literatura, este o marturie despre suferinta, o meditatie asupra scandalului etern cu privire la faptul ca o constiinta trebuie sa simta, sa moara si sa renasca.
Nu e usor, dar nici imposibil, insa autoarea a fost deja acolo, iar experientele ei de viata si sfaturile si strategiile sale de face fata durerii si de a merge mai departe ii pot ajuta si pe altii care trec printr-o mare pierdere, dar si pe cei care se confrunta cu depresia si anxietatea..
Este un adevarat miracol sa supravietuiesti, sa o iei de la capat zi de zi, iar cartea de fata ne arata ca spiritul se poate transforma chiar si pe fondul unor mari traume si suferinte psihologice.
Exista inca luminita de la capatul tunelului, trebuie sa dam ochelarii la o parte si sa pasim in lumina.
Avem resursele necesare in interior, avem forta de a face un pas, apoi alt pas, dar noi doar trebuie sa ne dorim asta si sa invatam sa ne punem pe noi pe primul plan, chiar daca totul pare plin de intuneric.
Cartea aceasta ne demonstreaza ca doar noi putem alege cum sa ne desfasuram viata pe acest pamant, ca doar de noi depinde traiectoria aleasa pentru a merge mai departe.
Te transformi, nu te ingropi si tu.
S-a pierdut o parte din tine, dar exista multe alte bucatele adanc ingropate in tine pe care nu le-ai descoperit inca.
Fericirea si vointa de a trai par a ti se fi luat si tie, numai ca trebuie sa te ridici zi de zi din pat si sa inveti sa functionezi din nou.
Poti pierde totul, viata ta se destrama ca un castel de nisip in fata ta, risipindu-se in neant ca un fuior de fum.
Exista viata dupa moartea cuiva, dupa pierderea cuiva, dar depinde doar de noi cum alegem sa facem fata durerii fara margini.
Rasaritul de dupa apus prezinta povestea de viata, transpune pe hartie intr-un stil extrem de frust si de onest pierderea, durerea, doliul, insa, dincolo de a fi o carte autobiografica, Rasaritul de dupa apus este o carte despre cum sa treci peste durere si pierderea cuiva drag si cum sa te recompui din propria cenusa, revenind la viata cu si mai multa forta.
Ai zice ca un psiholog trece mai usor peste pierdere, pentru ca are resursele necesare de a face asta si, intr-un fel, asa si este, dar, dincolo de toate, este tot om.
Rasaritul de dupa apus este scrisa din perspectiva psihologului care si-a pierdut omul drag, partenerul de viata.
Stii ca nu ai de ales, ca trebuie neaparat sa fii puternic pentru ca, in caz contrar, si alte persoane au de suferit.
Adevarul este ca uneori ai o singura optiune: sa fii puternic! Ai nevoie de aceasta forta pentru a fi alaturi de cei dragi, mai ales daca esti parinte.
Rasaritul de dupa apus mai mult decat stiinta si mai mult decat literatura, este o marturie despre suferinta, o meditatie asupra scandalului etern cu privire la faptul ca o constiinta trebuie sa simta, sa moara si sa renasca
