Poporul evreu si-a invelit dintotdeauna intelepciunea in panza literara a istorisirii pilduitoare, pe care a purtat-o cu sine in pribegie ca pe-o boccea indispensabila drumului.
Si asta e inceputul intelepciunii..
Si daca se osteneste mult si o ia de la capat de multe ori pana cand uita de cate ori a luat-o de la capat, si mai are si ajutorul lui Dumnezeu, atunci incepe sa priceapa.
A treia oara pricepe si nu pricepe, a patra oara pricepe ce nu pricepuse si nu intelege ce intelesese, si tot asa de fiecare data.
A doua oara citeste si se minuneaza: Ma amageam atunci cand imi inchipuiam ca pricep, fiindca, de fapt, nu pricepeam o iota, nimic.
Aceasta mare cronica a spiritului si vietii poporului evreu are asadar un mesaj complex: pentru istoric e un document nepretuit, pentru filozof e o sursa de inspiratie, pentru cei care nu pot trai fara literatura este un nesecat izvor de bogatii.“ (Din Laudatio rostita la decernarea Premiului Nobel pentru literatura)Prima oara omul citeste si pricepe.
Intr-una dintre povestiri spuneti ca unii le vor citi ca pe niste basme, altii le vor citi ca sa inteleaga si sa invete.
In povestirile sale, chibzuinta arhaica se intretaie cu satirizarea unor moravuri anacronice, nostalgia dupa shtetlul natal e dublata de ironii fine fata de naivitatea obstii – totul intr-o lume imprevizibila, ale carei conventii cotidiene pot fi rasturnate in orice moment de intamplari suprarealiste.„M-am straduit vreme de multi ani sa ma eliberez de umbra lui Agnon… Trebuia sa ies de sub influenta sarcasmului si inteligentei lui, a simbolismului lui baroc, a enigmaticelor lui jocuri labirintice, a dublelor lui sensuri si a trucurilor lui literare complicate si erudite.“ (Amos OZ)„Ce minunat ar fi fost sa invat intelepciunea la picioarele lui Agnon…“ (Saul BELLOW)„In scrisul dumneavoastra se reface vechea unitate dintre literatura si stiinta, asa cum o intelegea Antichitatea.
Shmuel Yosef Agnon continua mestesugul povestitorilor din neamul lui Israel, ramanand totodata puternic ancorat in spiritul secolului XX.
Poporul evreu si-a invelit dintotdeauna intelepciunea in panza literara a istorisirii pilduitoare, pe care a purtat-o cu sine in pribegie ca pe-o boccea indispensabila drumului
