Cautam s-o conving ca se va face bine si va scrie o carte folosind scrisorile.— Da, as fi vrut, dar n-ar fi fost posibil.
Dar cartile mele nu pot sa le scriu decat eu.” O sa gasiti pagini de jurnal, foi razlete, insemnari....
Alfabetizarea se va face si fara tine, fara noi.
Totuna.”, „Cum totuna?” protestam: „N-ar folosi la nimic sa-ti explic, tot n-ai intelege.
Tu te pierzi in treburi pe care si altii pot sa le faca sau sa nu le faca.
Pot sa fiu altfel util, imi spunea. „Si daca maturi strada faci o treaba utila, dar eu pot sa fac mai mult, pot sa fac mai bine.
Fiecare credea ca poate sa-i ajute, dar altfel.
Era convins ca numai asa poate sa se exprime pe el si sa-i ajute pe oameni.
Pentru el important era sa se ocupe de lucrarile lui de psihiatrie, sa scrie.
Pe urma, fiecare a vazut sau a crezut altfel.
Aici e iubirea noastra, viata noastra.
Eu vreau sa salvez scrisorile.
Dar datorita jurnalului a reusit sa supravietuiasca.
Si ii scrie lui Maupassant: „Oamenii pe deplin fericiti, puternici si sanatosi sunt oare pregatiti cum trebuie ca sa inteleaga sa patrunda, sa exprime viata, viata noastra atat de chinuita si atat de scurta? Oare cei exuberanti sunt facuti ca sa descopere toate mizeriile, toate suferintele care ne inconjoara, sa bage de seama ca moartea loveste neincetat, in fiecare zi, pretutindeni, crunta, oarba, fatala?” Nu se stie daca l-a cunoscut pe Maupassant, daca i-a lasat jurnalul.
Se agata de jurnalul acela, care era unica ei sansa de a supravietui.
Marie Bashkirtseff dorea si ea sa lase jurnalul unui scriitor.
Jurnalul.
Va las scrisorile.
Acum e prea tarziu.
El era insurat...
Eu sunt maritata.
Cautam s-o conving ca se va face bine si va scrie o carte folosind scrisorile.— Da, as fi vrut, dar n-ar fi fost posibil
