Cartea de fata nu este o istorie a raporturilor dintre Venetia si Moldova, nicio monografie a luptelor lui Stefan cel Mare cu turcii si cu atat mai putin o prezentare a conflictului Imperiului Otoman cu Venetia care s-a derulat intre 1463 si 1479.
Ovidiu Cristea.
Exista insa si o certitudine: dupa expeditia din 1484 flota otomana nu mai putea actiona decat in Mediterana pentru ca, in Marea Neagra, nu mai ramasese nimic de cucerit (piu luogo non e rimasto in mar mazor).
Vestile sosite din Constantinopol si Adrianopol pareau sa certifice ca urmatoarea tinta avea sa fie Egiptul, desi indoieli inca mai persistau.
Tacerea asternuta progresiv parea sa indice ca furtuna s-a indepartat de hotarele Moldovei fara ca nimeni sa poata sti exact incotro aveau sa se indrepte ostile sultanului. *** Dupa tumultul provocat in 1484 Stefan cel Mare a trecut intr-un plan secund in rapoartele venetiene transmise din Imperiul Otoman.
Cetatea Alba a facut obiectul rivalitatii cu Lituania marelui duce Vitold si, ulterior, a rezistat mai multor atacuri otomane, in timp ce Chilia a fost, in paralel, marul discordiei in raporturile moldo-muntene, respectiv ungaro-polone, cetatea schimbandu-si de mai multe ori stapanii.
Cat de importante au fost aceste doua fortarete rezulta nu numai din compararea lor, in vocabularul politic al timpului, cu o poarta a crestinatatii, dar si din inversunarea cu care Moldova le-a aparat in secolele XIV-XV.
Este doar o "poveste" despre un moment de rascruce in istoria Moldovei medievale cand, in urma expeditiei sultanului Baiazid al II-lea din 1484, cetatile Chilia si Cetatea Alba, impreuna cu o buna parte din coltul sud-estic al principatului, au fost anexate Imperiului Otoman.
Cartea de fata nu este o istorie a raporturilor dintre Venetia si Moldova, nicio monografie a luptelor lui Stefan cel Mare cu turcii si cu atat mai putin o prezentare a conflictului Imperiului Otoman cu Venetia care s-a derulat intre 1463 si 1479
