Tristetea face parte din noi, asa cum fac parte bucuria sau mirarea.
Putem sa facem asta, avem resursele necesare, trebuie doar sa le gasim in noi..
Depresia este o tristete nebuna si acaparatoare, dar noi, si mai nebuni, ne desfacem de ea si o privim de sus, o lasam sa se indeparteze si sa dispara cu desavarsire.
Este ca o lectie, grea, dureroasa, dar dupa care invatam ca putem sa traim bine, sa fim multumiti cu ceea ce suntem si ca suntem. o stare care ne pune la incercare. o stare de Adanca scufundare...
Depresia este o stare...
Nu ne poate anula forta de a supravietui.
Pe aceia nu ni-i poate ucide complet.
Dar exista inca in noi germenii sperantei.
Ne inchide ferestrele si usile si orice alta cale de evadare.
Depresia produce o bucla, temporala si spatiala, in care ne cuprinde si ne impresoara.
Depresia ne doare, apoi ne amorteste si apoi iar ne doare.
O sora dependenta care se agata de noi ca un parazit si ne consuma energia.
Mai mare si mai imperativa.
Depresia este sora mai mare a tristetii.
Este o stare in care ne lasam sa alunecam sau nu.
Tristetea exista pentru a ne ajuta sa savuram bucuria prin contrast.
Uneori ne simtim tristi pentru ca viata nu este asa cum ne-am dorit-o, pentru ca lucrurile se intampla altfel decat ne asteptam.
Tristetea face parte din noi, asa cum fac parte bucuria sau mirarea
