Agutoki este deopotrivă povestea unei deveniri și a unei permanenţe.
Doru Căstăia.
Un volum încântător care poate seduce deopotrivă copilul care descoperă primii melci și bunicii care îi vor privi pesemne cu mai multă îngăduinţă.
Din toate aceste motive, salut în cartea doamnei Carmen Strungaru o apariţie excepţională, prima contribuţie, din câte știu, a unui etolog român la sfera literaturii hibride care adună în același loc, cu talent, emoţie și graţie, biografia, biofilia și biologia.
Cartea de faţă este o mică bijuterie prin caracterul ei genuin și tandru, un manifest pentru a urma calea pasiunii într‑o lume tot mai obtuză, mai nișată și mai superficială și, nu în ultimul rând, într‑o lume chestionată în chiar temeiul ei ontologic de emergenţa mediilor virtuale.
De aici vine hotărârea, puterea de a înfrunta prejudecăţile și obstacolele de orice fel, de aici vin perseverenţa și curajul.
Ceea ce nu dispare de‑a lungul sinuosului și fermecătorului drum de la melcul Nenumitu, la catedra universitară – via Papua Noua Guinee, desigur – este insaţiabila dorinţă de a ști și de a fi parte din cutremurătoarea complexitate a existenţei.
Devenirea cu aer de destin a unei fetiţe mirate și curioase, prietenă cu melcii și lăcustele, într‑un etolog respectat și preţuit și, totodată, permanenţa unei minunări curioase și biofile în faţa arhitecturii baroce a existenţei.
Agutoki este deopotrivă povestea unei deveniri și a unei permanenţe
