Luule Viilma ne propune, pe baza propriei experienţe de medic practician, să învăţăm să ne dezvoltăm spiritual, ceea ce ne va ajuta nu numai să ne vindecăm de o boală concretă, dar şi să ne restabilim echilibrul sufletesc şi să ne recăpătăm liniştea interioară.
O femeie care îşi iubeşte soţul, nu va.
O femeie care îşi iubeşte soţul, vede lumea în culorile adevărate şi nu în tonuri şterse, aşa cum ne-am obişnuit.
Iubiţi-o! O femeie care îşi iubeşte soţul, nu va fi niciodată nevoită să-şi cheltuiască forţele pentru a face o muncă de bărbat.
Mângâiaţi această spinare, spălaţi-o şi cereţi-i iertare pentru suferinţa pe care i-aţi pricinuit-o.
Dacă spatele este adus, slab şi bolnav, asta înseamnă că soţia nu-l iubeşte îndeajuns.
Dacă spatele lui este drept, puternic, frumos şi excitant, asta se datorează iubirii dumneavoastră.
Doamnelor! Uitaţi-vă cu atenţie la spatele soţului dumneavoastră şi urmăriţi-vă sentimentele.
Spatele bărbatului este simbolul acestei forţe.
Atunci când soţia îşi iubeşte soţul, prin iubirea ei, ea îl alimentează cu forţa voinţei.
Mă poate contrazice doar cine nu ştie acest lucru, fie pentru că nici nu i-a trecut prin minte, fie că n-a avut ocazia să simtă forţa atotbiruitoare a iubirii. Şi dacă ea însăşi va avea nevoie de ajutor, sprijinul soţului nu va întârzia să apară.
Chiar în momentele cele mai critice ea este capabilă să dezmierde în suflet chipul soţului şi să îl sprijine. În sufletul ei, prin iubire, femeia trebuie să-şi susţină în permanenţă şi total soţul.
Dacă ea crede altfel, va fi nevoită să sufere şi îşi va condamna la suferinţă şi propriii copii.
Soţul nu este mai important decât copilul, dar el este primul care trebuie iubit de către soţie. În împărăţia lui Dumnezeu acţionează legi ferme care nu trebuie şi nu pot să fie schimbate.
Nimeni nu trebuie să fie mai presus decât soţul, nici chiar copilul.
Soţul înainte de toate.
Menirea femeii este să-şi iubească soţul.
Aceasta este iubirea desăvârşită dintre oameni, iubire cu care suntem din ce în ce mai economi şi de care ne privăm din ce în ce mai mult.
Să înţelegeţi cum trebuie! Este vorba despre iubirea sufletească, numită iubirea de aproape.
De unde se ia această forţă? Se ia din inima femeii.
Bărbatul este capabil să meargă înainte atunci când există forţă pentru asta – forţa voinţei.
Datoria bărbatului este să meargă înainte.
Spiritul este forţa motrice.
Bărbatul este spiritul copiilor săi.
Fără catarg nu există corabie şi în marea largă a vieţii nu poţi ieşi cu barca.
Catargul nu vorbeşte, dar el serveşte ca etalon.
Bărbatul trebuie să fie precum catargul cel mai înalt după care se aliniază celelalte.
Bărbăţia înseamnă: – să gândească; – să organizeze viaţa economică, – să conceapă copii.
Dacă bărbatul merge, pentru mersul lui înainte natura l-a înzestrat cu bărbăţie şi, fără să i se comande şi fără a fi constrâns, el face tot ce este bărbătesc.
Care este menirea bărbatului în natură şi în familie? Care este menirea femeii? Menirea bărbatului este mişcarea, să meargă înainte, doar să meargă şi să nu se oprească niciodată, pentru că cel care se opreşte în faţa obstacolelor, va dispărea. - Omul rămâne un ignorant atâta timp cât vede cauza răului în alţii. - Conştientizarea înseamnă înţelepciune. - Iertarea este însoţită de conştientizare.
Pentru aceasta, trebuie să apară persoana sau situaţia care să-i provoace suferinţe.
Prin urmare, ea va trebui învăţată prin suferinţe.
Toată negativitatea care se află în om, şi pe care el n-a ştiut s-o elibereze cu inteligenţă - cu ajutorul iertării, este o lecţie de viaţă care a rămas neînvăţată.
Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi despre neîngrădirea iubirii, despre puritatea sufletească, lumina sufletească, căldura sufletească şi binecuvântarea sufletească.
Luule Viilma ne propune, pe baza propriei experienţe de medic practician, să învăţăm să ne dezvoltăm spiritual, ceea ce ne va ajuta nu numai să ne vindecăm de o boală concretă, dar şi să ne restabilim echilibrul sufletesc şi să ne recăpătăm liniştea interioară
