„Știi ce lucrez acum? Niște Amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace. În locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu ma.
Ar fi fost mărunţişuri în jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale.
Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin.
Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele depindeau.
O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin.
Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la Cluj, tot aşa.
Lucian Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel.
Ion Pillat se achita cel mai regulat.
Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva.
Aceasta era părerea lui...” „Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la revista lor.
L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină.
Aşa erau.
A spus că sunt idei de împrumut din străinătate.
Ce a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat.
Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre.
L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor.
Mi-a cerut să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale.
Când a venit în ţară celebrul filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Ăsta a fost idealul acestei reviste.
Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură românească pe măsura României Mari.
Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund. și se publica sub direcția lui Crainic și a unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA) „Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste.
Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie... „Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în Europa.
Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, poetul Ion Pillat, Emanoil Bucuța, Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, poetul Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion Popa, poetul Radu Gyr, poetul Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale, profesorul de istoria religiilor Emilian Vasilescu etc.
Redactate în anul 1971, aceste memorii inedite vorbesc despre elita interbelică ce s-a făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească (ortodoxie literară, ortodoxie artistică) în paginile revistei „Gândirea”, cea mai importantă revistă autohtonă din secolul al XX-lea: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Gib I.
Dar vreau să rămână pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se stabilise la Madrid, 19 iulie 1971.) Aceste Amintiri despre „Gândirea” sunt ultimele însemnări ale academicianului Nichifor Crainic înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt.
Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. „Știi ce lucrez acum? Niște Amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace
