Prospect: Link ANM Indicații Profilaxia şi tratamentul aritmiilor ventriculare severe recurente-prevenirea şi suprimarea recidivelor aritmiilor ventriculare cu potenţial de evoluţie letal, cum sunt tahicardia ventriculară instabilă hemodinamic, fibrilaţia ventriculară.
Trebuie acordată o atenţie deosebită monitorizării funcţiei tiroi.
Deşi nu sunt dovezi că necesarul de doze este diferit la aceasta grupă de pacienţi, aceştia pot fi mai susceptibili de bradicardie şi de tulburări de conducere dacă se utilizează o doză prea mare.
Vârstnici Similar tuturor pacienţilor, este important să se utilizeze doza minimă eficace.
Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face o recomandare cu privire la dozaj.
Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea amiodaronei la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Cu toate acestea, pe parcursul acestei perioade, trebuie avută în vedere propabilitatea recurenţei aritmiei.
După întreruperea medicaţiei, Amiodarona reziduală legată de ţesut poate proteja pacientul până la o lună.
Reducerea dozei/întrerupere Odată cu scăderea concentraţiilor din ţesut, dispar uşor şi reacţiile adverse.
Tratamentul poate fi apoi ajustat corespunzător.
Este important mai ales, să se utilizeze doza minimă eficace şi ca pacientul să fie monitorizat cu regularitate pentru a detecta caracteristicile clinice ale dozajului în exces de amiodaronă.
La pacienţii cu aritmii potenţial letale, timpul de înjumătăţire lung este o măsură de protecţie valoroasă deoarece omiterea ocazională de doze nu influenţează semnificativ efectul terapeutic global.
Rezultă că între ajustările de doze, trebuie lăsat suficient timp pentru a se obţine un nou echilibru de distribuţie.
Amiodarona este legată puternic de proteinele plasmatice şi are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 50 de zile (limitele raportate 20-100 zile). Întreţinere O doză prea mare pe parcursul tratamentului de întreţinere, poate determina reacţii adverse despre care se crede că sunt legate de nivelele crescute din ţesut ale amiodaronei şi ale metaboliţilor săi.
Consideraţii generale Doza de încărcare Este necesară o doză mare pentru a obţine rapid nivele adecvate în ţesut. Întreţinere După perioada de încărcare, doza trebuie redusă la 200 mg pe zi, sau mai puţin dacă doza de întreţinere este de 1-2 comprimate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână (2 zile pauză, neconsecutiv, pentru a menţine un stoc tisular, care să asigure efectul terapeutic fără reacţii adverse). 4.8) sau apariţia depozitelor corneene.
Doza de atac se administrează, în principiu, până la apariţia efectelor clinice sau a semnelor de impregnare tisulară cu amiodaronă şi anume modificările cordaronice ECG (vezi pct. În anumite cazuri doza poate fi mărită până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă (4-5 comprimate) pe zi, pe perioade scurte de timp şi sub control electrocardiografic.
Apoi doza trebuie redusă la 200 mg, de două ori pe zi pentru încă o săptămână.
PosologieStabilizare iniţială Tratamentul trebuie început cu o doză de 200 mg, de trei ori pe zi şi poate fi continuat timp de 8-10 zile.
Tratamentul este individualizat.
Dozaj Tratamentul va fi iniţiat în spital sau sub directa supraveghere şi monitorizare a unui medic specialist.
Amiodarona poate fi utilizată la pacienţii cu boală coronariană şi/sau disfuncţii ale ventriculului stâng.
Datorită instalării lente a efectului şi a posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse grave, Amiodarona se recomandă numai dacă alte antiaritmice nu au fost eficace sau nu au fost tolerate.
Profilaxia şi tratamentul aritmiilor supraventriculare severe recurente-prevenirea şi suprimarea recidivelor aritmiilor supraventriculare refractare la alte antiaritmice, îndeosebi cele asociate cu sindromul Wolff–Parkinson–White (WPW), cum sunt: fibrilaţia atrială paroxistică, flutterul atrial, tahicardia supraventiculară paroxistică.
Prospect: Link ANM Indicații Profilaxia şi tratamentul aritmiilor ventriculare severe recurente-prevenirea şi suprimarea recidivelor aritmiilor ventriculare cu potenţial de evoluţie letal, cum sunt tahicardia ventriculară instabilă hemodinamic, fibrilaţia ventriculară
