O lumanare de ceara arde in fata oglinzii.
Cu marturisirea smerita ca autorul ei este in cateva pagini si oglinda si lumanare..
Aceasta este, intr-o formulare poetica, dar cat se poate de exacta, conditia acestei carti.
Lumina memoriei, intr-o lume tot mai innoptata in amnezie.
Dar pastreaza lumina.
Desigur, imaginea reflectata a lumanarii nu mai transmite caldura flacarii, poate nici durerea, sau bucuria, care au fost motivul aprinderii ei.
Imaginea ei din oglinda continua sa arda, dreapta, fara sa se imputineze.
Lumanarea de ceara se consuma incet, flacara ei micsorandu-se, palpaind, pana la stingere.
O lumanare de ceara arde in fata oglinzii