Maratonul alb-negru al Patimirilor lui Andrei era necesar pentru a ne face vulnerabili la arta lui Rubliov.
Avem abia la sfârșit revelația culorii ca expresie a bucuriei duhovnicești, a culorii ca și chip văzut al sărbătorii Învierii.. Întregul film e ca un post îndelungat, greu pentru orice consumator de producții hollywoodiene, ce ne pregatește însă pentru o experiență pascală.
Numai după această lungă și destul de grea asceză ajungem să percepem culorile aproape ca și cum am deveni conștienți pentru prima data de ele.
Maratonul alb-negru al Patimirilor lui Andrei era necesar pentru a ne face vulnerabili la arta lui Rubliov