De cand ma stiu eu, mereu m-am crezut baiatul acela fericit care nu cunoaste nimic altceva decat fericire si floricele.
Neglijenta parintilor aproape ca m-a ucis..
Erau atat de interesati de acele foi incat intr-o zi am fost luat cu ambulanta, cand vecina de la coltul strazii m-a vazut cazut pe jos, in plina criza de epilepsie.
Pe ele scria OMC, cu litere mari.
Erau interesati de niste documente, care in niciun caz nu erau medicale.
Traind cu aceasta diformitate, parintii mei, pur si simplu, nu erau interesati.
O scoala normala, asta insemnand ca se predau materii precum limba romana, matematica etc.
Urma sa merg la Scoala 78.
Mi-e frica sa poves-tesc realitatea.
Nu pot sa spun prea multe despre parintii mei.
Aceste malformatii au ramas netratate, asa ca am ajuns schizofrenic.
Aveam multe probleme, care trebuiau operate.
Am malformatii la nivel neuronal create de dezvolta-rea mea intarziata.
Arat foarte rau.
Sunt un copil bolnav.
Va explic imediat in cateva cuvinte.
Iar diavolul m-a blestemat sa am si insuficienta renala cro-nica.
M-am nascut cu sindromul Treacher Collins.
Am o dizabilitate care nu este fizica; ba da, este, ce zic...
Si am inceput scoala norvnczla la 7 ani.
Stiu ca este neobisnuit, dar nu este vorba decat de maturitate in gandire.
La mine s-a maturizat in momentul in care am inceput scoala.
Dar creierul se maturizeaza atunci cand omul cunoaste suferinta.
De cand ma stiu eu, mereu m-am crezut baiatul acela fericit care nu cunoaste nimic altceva decat fericire si floricele
