„Logica lirica a Martei Petreu sta pe un strat de senzualitate, elogiul creierului se aliaza cu nostalgia carnii.
Sub zgomotul si furia discursiva a poemelor banuim insa apele freatice ale celei mai fierbinti dragoste...” - Mircea Zaciu.
Discursul abstrus al poetei atinge pragul cel mai inalt, intalnindu-se cu negatia-afirmatie din Ascetica lui Kazantzakis si, nu in ultima instanta, continuand «rafuiala» din Psalmii arghezieni.
Marca adevaratei poezii, a adevaratilor poeti.” - Norman Manea „Intr-o lumina rea, a «soarelui negru», se infrunta o constiinta insomniaca, devorata de nimicnicie, cu Tatal devorator.
Adevarul nasterii de sine transcende suferinta.
Kafka numea aceasta constientizare… nastere.
Ea este uneori o Eva expulzata, dar princiara totusi, iar jungla care i-a fost data ca imparatie terestra este singura pe care si-o revendica drept patrie plina de primejdiile privilegiate ale cunoasterii.
Sub aparenta claritate intelectuala a versului, pulseaza viscerele.” - Nicolae Manolescu „Poezia Martei Petreu triumfa intr-una din cele mai radicale expresii lirice ale artei postbelice.” Nicolae Breban „ Marta Petreu se adreseaza Autoritatii Supreme direct, fara intermediari, in maniera Vechiului Testament, dar nu ca supusa, ci razvratita, renegata, respinsa. „Logica lirica a Martei Petreu sta pe un strat de senzualitate, elogiul creierului se aliaza cu nostalgia carnii
