Se spune ca in 1899 a fost o cotitura a vremurilor, ca in bezna ca melasa au inceput sa apara fulgere intretaiate, fara legatura si fara continuitate, intermitente interioare ale unor noi impulsuri si vechi utopii. (Simona Sora).
Cum razbateau aceste franturi de trecut digerat si de viitor nesigur in constiintele unor tinere femei de atunci, precum Aleksandra Kollontai, prima femeie ministru (dar si comisar) in guvernul lui Lenin, sau feminista Inessa Armand, iubita aceluiasi Lenin? Cum se desparteau acestea de reflexele mic-burgheze ale unei discipole liberale, de vechile obisnuinte sentimentale ale iubirii conjugale, de deprinderile vietii domestice ale unei mame si sotii? Cum vedeau viata frusta a muncitorimii (inclusiv a muncitoarelor sexuale) pe care n-o stiau si cata cunoastere a naturii omenesti, in genere, puteau avea ca tinere de familie buna, tinute sub obroc? lata cateva intrebari complicate la care Paula Erizanu incearca sa raspunda, cu talent si curaj, in acest prim volum al docudramei Ard padurile.
Socialisti utopici, bolsevici, narodnici, mensevici, acesti purtatori de noi-vechi impulsuri spre egalitate, fraternitate, libertate aveau sa inainteze in anii premergatori revolutiei din 1917 printr-o lume care se schimba radical si definitiv.
Se spune ca in 1899 a fost o cotitura a vremurilor, ca in bezna ca melasa au inceput sa apara fulgere intretaiate, fara legatura si fara continuitate, intermitente interioare ale unor noi impulsuri si vechi utopii
