La 1871, romanticul student vienez Eminescu era absorbit de vis, himerism, arhei, stiinte oculte, Ahasver, valul lui Isis, alchimie si astrologie.
Mihailesc. - Dan C.
Nu va lasati scandalizati de atari trimiteri in timp, fiindca, dincolo de multimea si limpezimea simbologiei arhaic-romantice, prozele lui Culianu din anii 1967-1972 au subtextul fermecator de impregnat de acel extraordinar amestec de rock, indianistica, etno-melo-filozofie haiduceasca , magie, alcool, sincretism religios, extaze yogine sau de Kama-sutra, eruditie si senzualism ca la generatia ’27, plus frenezia comunitara a libertatii impartasite ce caracteriza tinara generatie din anii festivalului de la Woodstock – ori de la Clubul Arhitecturii bucurestene, anii Phoenix sau Sideral...
Ca si la Eminescu si Eliade, la Culianu, in prozele sale, nici o hermeneutica nu poate fi vreodata excesiva.
La tot pasul apar simboluri policentrice, iar referintele se ramifica de la
Casa Usher la
Remember-ul matein, de la
Cezara si
Contes cruels la Novalis si – de ce nu? – la cromatica stralucitoare a mandalelor din epoca hippy a anilor ’60, cu extazele psihedelice.
La 1971, romanticul student bucurestean Culianu a absorbit deja toata acea «lume» eminesciana, ii dubleaza pe Schopenhauer cu Jung, pe Kant cu Kierkegaard, pe Gautier cu Borges.
La 1871, romanticul student vienez Eminescu era absorbit de vis, himerism, arhei, stiinte oculte, Ahasver, valul lui Isis, alchimie si astrologie
