[…] în timp ce adevărul căutat era întotdeauna acelaşi, formele prin care el îşi ajuta elevii să îl abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioadă de timp limitată. (Jeanne de Salzmann.
Ceea ce intelectul său devenise capabil să conceapă trebuia acum să fie experimentat cu simţirea sa.
Aceasta îl punea pe elev «cu degetul pe rană».
Lecturilor, convorbirilor, discuţiilor şi studiilor care fuseseră principala caracteristică a muncii pentru o perioadă de timp şi stimulaseră inteligenţa până în punctul în care aceasta era deschisă către un mod complet nou de a vedea, dintr-odată, pentru un motiv sau altul, li se punea capăt. Îndată ce se ajunsese la o nouă înţelegere, forma urma să fie schimbată. […] în timp ce adevărul căutat era întotdeauna acelaşi, formele prin care el îşi ajuta elevii să îl abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioadă de timp limitată
