Dupa studii de filosofie in Germania national-socialista care clocotea in anii ‘30 ai secolului trecut, Gavriil Ioannou Exanghelos s-a intors la Salonic mai arian decat arienii, a devenit profesor la Facultatea de Filosofie a Universitatii Aristotel, presedinte al organizatiei „Chestiunea Nationala” si adept inflacarat al orientarii politice a Greciei spre Germania Mare.
Tot ea va lega prietenie mai degraba in sila si treptat deviata cu Stratos Tsakas, dintr-o familie mic-burgheza sprijinitoare a PASOK din prima generatie, sindicalist usor de recunoscut, floare diferita in sera de la seminarul lui Asteriou, si care, spre deosebire de Soukiouroglou, se pliaza in functie de imprejurari si ajunge in cele din urma fluturand stindardul de conferentiar.
Fiica lui Dokos, Fani, care va intra cu smerenie la Filosofie in zgomotosul deceniu ‘80, va inspira parfum si substante toxice din partidul lui Andreas Papandreou, Schimbarea (doar pe jumatate infaptuita), va simti pe pielea-i tanara farmecul si dezmatul bachic al starului Asteriou; absolventa mai mult cu forta si fara tragere de inima a studiilor postuniversitare, Fani va trece in extrema cealalta, la cantec si intr-un epilog calm va face apel la instinct, dorindu-si miros de prunc in casa.
Bunica lui Soukiouroglou, o femeie din Asia Mica, tare precum granitul, locatar al liniei despartitoare intre viata naruita si Moartea care sta de paza, vaduva de cand se stia, Dokos, vecinul ei, student la Facultatea de Filosofie in timpul Ocupatiei, care se ciocneste frontal cu Exanghelos, pierde bursa si raiul sau studentesc si care, ajuns mai tarziu functionar la Curtea de Apel din Salonic, il va ajuta pe cercetatorul doctorand Soukiouroglou sa stearga de praf arhivele pacatoase si insangerate.
Daca as fi presat sa dau in trei minute o apreciere cuprinzatoare despre cartea Sofiei Nikolaidou Asta-seara nu avem prieteni, m-as opri exact aici, spunand ca romanul dramatizeaza tocmai aceasta intalnire.
Iar dramatizarea se face cu impletituri narative incrucisate intre inainte si dupa, intre recentul ieri si aproape sositul azi, asa cum se-ntampla cand deschizi albume de familie si vezi intersectandu-se in ele atatea traiectorii personale.
Prin urmare, ce i s-a intamplat doctorandului Soukiouroglou? Candidatul s-a ars, fiindca s-a aflat in punctul unde Istoria dificila se intalneste cu clocotul ei ideologic, Dedalul/labirintul institutional al realitatii academice si patologia individuala.
Calificativul „bine” cu care este evaluata teza lui este al doilea eufemism descompus/putred al realitatii universitare (primul este dreptul de azil in universitati).
Pacat, fiindca indrumatorul tezei, profesorul Asteriou, este un istoric talentat, dascal charismatic, un cui progresist in ochiul invidios al gerontocratiei universitare conservatoare.
Infumurare si betie va fi avut pesemne candidatul.
Cercetator staruitor pana la pedanterie, acesta identifica colaborationisti in afara suspectilor obisnuiti ai dreptei, formulandu-si concluziile in pofida inversunarii profesorului indrumator al tezei.
Cum autoarea Sofia Nikolaidou n-ar fi putut niciodata sa elaboreze o teza de doctorat cu o astfel de tema, a incredintat aceasta misiune unui alt protagonist al cartii, lui Marinos Soukiouroglou.
Casta „Chestiunii Nationale” este cea asteptata: colaborationisti, contrabandisti, nemti, evrei, patrioti si tradatori.
Dupa studii de filosofie in Germania national-socialista care clocotea in anii ‘30 ai secolului trecut, Gavriil Ioannou Exanghelos s-a intors la Salonic mai arian decat arienii, a devenit profesor la Facultatea de Filosofie a Universitatii Aristotel, presedinte al organizatiei „Chestiunea Nationala” si adept inflacarat al orientarii politice a Greciei spre Germania Mare
