Cel de-al doilea volum al seriei distopice Praf - elocvent numit "Atingerea salbaticiei", continua povestea lui Abu, un copil prea devreme maturizat, in lupta lui pentru supravietuire si pentru descoperirea unui sens intr-o lume aflata in colaps.”Se spune ca mai demult, cand lumea era exact asa cum ar fi trebuit sa fie, un inger a coborat molcom printre nori.
Iar omul, in nerozia lui, isi va fi purtat, in ceasul cel din urma, crucea.”.
Nimic n-a putut sa fie iertat de caderile fuliginoase.— Cate pacate s-au tot facut, de la facerea lumii si pana in ziua lacrimilor de funingine, tot atatia fulgi se vor fi scuturat peste Pamant, a mai spus Tatal tuturor lucrurilor vazute si nevazute.
Zid, suflet, casa sau copac.
O perdea tocita si zdrenturoasa aruncata peste orase, care sa inveleasca tot si toate.
La inceput rarefiati, apoi din ce in ce mai desi.
Si cine ar putea sa judece supararea Tatalui cazuta peste fiul razvratit? Pedeapsa a cazut peste lume ca o lespede, iar ingerii au plans cu ardoare – si au tot plans, zile si luni, ani si ani la rand — pana cand ochii au inceput sa le arda in flacarile durerii si lacrimile s-au transformat in cenusa.
Si, in felul acesta, fulgii de cenusa au pornit lungul si domolul drum inspre lume.
A trecut dincolo de nori si a ajuns in Rai, unde l-a intampinat cohorta de frati si Tatal Ceresc, care s-a maniat piramidal, apasator.
Si a mai zis:— Daca exista vreun inger in tot parcul asta, atunci acela esti tu, puiule.
Apoi a inceput sa-l gadile si sa se joace cu el si copilul acela mic si rotofei chiar a ras, s-a bucurat si s-a zbenguit de ici pana colo, intocmai ca un mesager al divinitatii.
Si astfel, ingerul s-a indepartat de lume.
E doar un porumbel care falfaie ambitios din aripi.— Dar eu pot sa-l vad bine, cum zboara trist si incet.
Mama l-a apucat de manuta, l-a luat in brate si a continuat sa-i zambeasca.
I-a explicat minunea din ceruri ca pe un lucru pamantesc:— Nu e niciun inger.
Un inger care zboara!Femeia a zambit, l-a mangaiat cu tandrete pe parul de culoarea spicului de ovaz copt.
Sus.
Acolo.
O dara de tristete in urma lui, un chip cenusiu, batai domoale din aripile lungi, fine.
Dar intr-un parc oarecare, un pui de om, cu o manuta grasa inaltata spre cer, isi striga incantat mama:— Mami, mami! Uita-te.
Si ingerul a plecat.
Prea ocupat, omul, cu lucruri lumesti, simple, ca sa-si permita sa asculte sau sa vada un inger coborand din ceruri.
Poate c-o fi fost intuneric atunci cand s-a lasat, timid, inspre lume, sau poate ca era o zi scaldata de o lumina calda, ocrotitoare, si niciun suflet nu i-a dat crezare.
Dar nimeni nu s-a priceput sa-l asculte.
Voia sa priveasca minunatiile pamantului si sa povesteasca lumii intregi necazul ineluctabil al omului.
Cel de-al doilea volum al seriei distopice Praf - elocvent numit "Atingerea salbaticiei", continua povestea lui Abu, un copil prea devreme maturizat, in lupta lui pentru supravietuire si pentru descoperirea unui sens intr-o lume aflata in colaps.”Se spune ca mai demult, cand lumea era exact asa cum ar fi trebuit sa fie, un inger a coborat molcom printre nori
