Volumul de fata cuprinde 12 scrieri care ilustreaza multiplele preocupari ale cercetarii bartokiene.
Editie ingrijita de Francisc Laslo..
In anexa volumului se gaseste un tabel cronologic cuprinzand acele date din biografia lui Bartok prin care si opera sa se leaga cel mai direct de Romania.
In fruntea acestor scrieri am asezat necrologul lui Brailoiu despre Bartok, omagiindu-l in felul acesta si pe congenialul colaborator al lui Bartok, cel mai de seama continuator al operei sale stiintifice.
In sfarsit, Anatol Vieru , prin eseul sau, prezinta paralela Enescu -Bartok intr-o viziune originala esential noua fata de lucrarea postuma a lui Mihai Radulescu, publicata de mai multe ori, si in strainatate.
Adrian Ratiiu, polemizand subtil cu unele opinii incetatenite in literatura de specialitate, reevalueaza un moment de cotitura din biografia creatiei bartokiene.
Profesorul-compozitor Aurel Stroe descopera, prin "dialogul" sau, unicitatea frapanta, in contextul muzicii lui Bartok, a unui ciclu de pian prea cercetat.
Gheorghe Firca investigheaza sursele modale ale cromatismului compozitorului maghiar.
Tiberiu Olah analizeaza una dintre lucrarile de inspiralie romaneasca ale lui Bartok - Sonatina pentru pian.
Eugenia Cernea examineaza interpretarea bartokiana a "horei lungi" din Maramures in lumina noilor rezultate ale folcloristicii romanesti privind cercetarea acestui gen.
Tiberiu Alexandru face un nou bilant al activitatii lui Bartok de culegator si cercetator al folclorului romanesc, ingloband de data aceasta in aria observatiilor sale si volumele postume publicate la Haga.
Continuand ceea ce a inceput Viorel Cosma, Titus Moisescu publica un vast material de corespondenia dintre Academia Romana si Bartok, iar Francisc Laszlo prezinta partea a doua a coresponderilei Bartok-Brailoiu, scrisorile lui Brailoiu adresate muzicianului maghiar.
Volumul de fata cuprinde 12 scrieri care ilustreaza multiplele preocupari ale cercetarii bartokiene
