Credința unei mame La naşterea primei fetiţe nu au fost probleme de sănătate nici pentru copil, nici pentru mine, ca mamă.
Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e! Anamaria, Suceava, 10 aprilie.
Din inimă de mamă mulţumesc Sfintei Parascheva, căreia copiii mei se roagă dimineaţa şi seara.
Constat că toate sunt trecătoare, că trebuie să-L avem mereu pe Dumnezeu în inimă şi-n gând.
Mă gândesc la un alt copil, căruia să-i dau numele Cuvioasei şi să spun oricui că atunci când crezi în sfinţi, în lucrarea Duhului Sfânt, în adevărata religie ortodoxă, nu suntem uitaţi, ci primim semne şi bucurii de nedescris.
Se împlinise anul meu de slujbe la Sfânta Cuvioasă Parascheva, mulţumită căreia rezultatele medicale ale copiilor sunt bune. În ianuarie 2013, ne-am dus din nou în Belgia, unde doctorul a constatat că băiatul nu are boala aceea gravă (alfata-lasemie) şi că voi reveni la control anual. În acest timp am născut o fetiţă sănătoasă, fără operaţie.
După terminarea Acatistului, am fost chemată în sala de naştere, deşi nu aveam dureri.
Vineri dimineaţa, citind Acatistul Cuvioasei, m-am rugat să am un copil sănătos, să rămânem în viaţă, chiar de-ar fi să am cele mai mari dureri. În ultima lună mi-am schimbat medicul ginecolog care mi-a zis să mă internez, deşi nu aveam dureri.
Acum îmi era frică să nasc natural.
Mi-aminteam cât de greu l-am născut pe băiat: s-a născut de 4,370 kg, era albastru-închis, gemea de durere, ţinut în perfuzie etc.
Nu încetam să citesc zilnic Acatistul Cuvioasei şi să sper. Îmi părea bine pentru un alt copil, dar plângeam la gândul că Dumnezeu mă va pedepsi pentru păcatele mele.
După trei săptămâni am aflat că sunt însărcinată cu cel de-al treilea copil. Şi doctorii din România au fost rezervaţi în privinţa diagnosticului.
Am repetat analizele medicale în Iaşi, apoi ne-am închinat la Sfânta Parascheva, lăsând pentru un an slujbe.
La sugestiile medicilor, de a nu mai avea voie să nasc un alt copil, am venit în ţară.
La fiecare trei luni îi luam analize şi nu ştiau ce diagnostic să-i pună.
L-am botezat la urgenţă, după care a început să fie mai bine.
Când am născut băieţelul, în Belgia, au apărut probleme: icter foarte mare, hemoglobină mică şi, după spusele medicilor, retard mintal şi puţine şansă de viaţă.
Credința unei mame La naşterea primei fetiţe nu au fost probleme de sănătate nici pentru copil, nici pentru mine, ca mamă
