Trăim vremuri extrem de dificile.
Poate niciodată credincioșii înșiși nu au luat atât de mult în deșert „Mireasa lui Hristos”..
Iar această voință care îi este străină Bisericii se străduiește să transforme dumnezeiasca Biserică într-un mijloc util pentru a atinge propriile scopuri.
Voința omenească domină ca o stăpână.
Biserica este privită ca și o organizație supusă legilor omenești, care servește scopuri omenești.
Viața noastră bisericească este într-un impas, întrucât principii introduse demult sunt nesocotite, iar aceasta provoacă în viața bisericească numai probleme.
Au existat lupte, schisme, acuzații reciproce, calomnii, presiuni; dar este o diferență între ce a fost și ce este acum: la temelia acelor tulburări despre care ne vorbește istoria erau întotdeauna lupte dogmatice, în vreme ce acum sunt patimi omenești, care ies la iveală fără să se deghizeze măcar în dispute doctrinare.
Istoria cunoaște vremuri când viața bisericească a fost la fel de dezorganizată ca și a noastră.
Da, toți suntem vinovați.
Dacă cineva ar dori să compună un act de acuzare împotriva vieții noastre bisericești, ar fi imposibilă obținerea unui verdict de nevinovăție.
Trăim vremuri extrem de dificile
