Considerata cea mai importanta opera a literaturii iraniene moderne, Bufnita oarba este o metafora a degradarii spiritului.
Cu silueta Ei zvelta, cu liniile suave alunecind de-a lungul umerilor, bratelor, sinilor, pieptului, coapselor, pulpelor, parea abia smulsa din imbratisarea perechii Sale: ca mandragora-femela separata de mascul.&\' (Sadegh Hedayat).
Ea facea sa urce in mine ardoarea dragostei pe care o imprastie mandragora.
Atitudinea melancolica si bucuria Sa sfisietoare aratau ca nu era o creatura obisnuita, de altfel, frumusetea Ei nu era naturala: Se infatisa ca o priveliste din visul unui opioman.
Fata era chiar in fata mea, dar nu parea sa acorde vreo atentie la nimic din ce se petrecea in preajma Ei...
Scinteia vietii mele se pierdu in profunzimea acestor pupile stralucitoare, cu expresie misterioasa.
Prin lucarna, I-am vazut atunci ochii teribili si fermecatori, plini parca de un repros amar, ochi tulburatori, mirati, amenintatori si promitatori totodata. \'Privea fara sa vada, un suris extatic si inconstient Ii inghetase pe buze, ca si cum S-ar fi gindit la cineva absent.
Pe masura ce personajul aluneca treptat in nebunie, cititorul devine prizonierul viziunii sumbre a scriitorului asupra conditiei umane.
Un adevarat panoptic de imagini suprarealiste, capodopera lui Sadegh Hedayat descrie in cele mai mici amanunte disperarea impinsa dincolo de limite a unui tinar care si-a pierdut iubita misterioasa.
Considerata cea mai importanta opera a literaturii iraniene moderne, Bufnita oarba este o metafora a degradarii spiritului
