Neindoielnic toata lumea stie ce inseamna sa te uiti si sa vezi.
Andrei PLESU.
S-ar putea totusi ca pana si in asemenea momente Gioconda sa-i supravietuiasca lui Leonardo ca o emblema a Paradisului pierdut Paradisul pierdut al picturii...
Si vom spune poate la fel pictura cu sentimentul ca ne referim la un dat arheologic la o realitate defuncta cu acelasi sentiment probabil cum vom spune si Venetia si jungla Amazoanelor si pictura etrusca si atatea altele lucruri minunate din care nu va mai fi ramas decat nimbul.
Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot fara ca vreo imagine sa se mai asocieze in mintea noastra acestor nume.
Candva Leonardo nu va mai fi pentru noi decat ceea ce fiecare pictor fiecare artist devine pana la urma un nume despre care povestesc cartile dar pe care muzeele memoria vizuala a lumii l-au pierdut.
Spune-mi cum privesti cum vezi lucrurile ca sa-ti spun cine esti A privi e uneori si a visa a imagina o vedenie sau a avea revelatia cvasipalpabila a unui adevar.
Sa adaugam si ca a privi poate sa insemne si a te lasa privit a te lasa descoperit in autenticitatea ta.
A privi convietuieste astfel revelator cu a stravedea a uita de semnalul strict optic pentru a-i palpa temeiul.
Abia atunci in suspensia metodologica a nemijlocirii vizuale faci un pas decisiv spre intelegerea a ceea ce vezi.
Cu alte cuvinte pentru a vedea cu adevarat un lucru e nevoie uneori sa inchizi ochii sa-l percepi ca distinct de aparitia lui senzoriala.
Te poti uita la un lucru si ca sa-l uiti sa-l dezvalui sa treci indaratul evidentei sale.
Or a privi nu inseamna pur si simplu a te uita si a vedea.
Din pacate lucrurile stiute de toata lumea sunt cele la care nimeni nu se mai gandeste Asa se face ca exercitiul esential al privirii e inteles de regula ca o simpla problema de optica.
Neindoielnic toata lumea stie ce inseamna sa te uiti si sa vezi
