Am inceput publicarea jurnalului lui Aurel Dumitrascu pornind de la anul 1982 in momentul in care i se mosea cartea la editura cand certitudinea cartii il face sa priveasca lumea de la inaltimea celor optzeci de pagini indelung pritocite de editori politruci cenzori etc.
Adrian Alui Gheorghe.
Jurnalul e marturia acestei treziri simptomatica pentru o intreaga generatie.
In intimitatea sa el incepe sa combine elementele necredintei si observa ca totul se transforma sub presiunea lor.
Se trezeste incet dar ireversibil.
Aurel Dumitrascu insa isi pune probleme.
Adaptatii erau cei care nu creau probleme care se asezau cuminti la coada la ulei zahar masline convinsi ca in toata lumea e o criza dureroasa de sapun de carti esentiale si de citrice dupa care lunecau in sanul familiei ferindu-se sa iasa in relief cu ceva mandri de anonimatul atat de drag partidului.
Si cum sa trezesti o lume cu un pumn de metafore si cu cateva gesturi de nesupunere in fata a ceva care n-are chip si care e doar o suma de interdictii Adrian Alui Gheorghe Aurel Dumitrascu e un inadaptabil al lagarului de concentrare comunist . cand cunoaste scriitori adevarati cand miturile Nichita Stanescu si Virgil Mazilescu se risipesc inainte de a-si consuma uimirea ca le-a descoperit corporalitatea cand incepe sa intuiasca faptul ca propria libertate e captiva in somnul celorlalti.
Am inceput publicarea jurnalului lui Aurel Dumitrascu pornind de la anul 1982 in momentul in care i se mosea cartea la editura cand certitudinea cartii il face sa priveasca lumea de la inaltimea celor optzeci de pagini indelung pritocite de editori politruci cenzori etc
