Evoluționismul are o axiomă primordială, care a dezvoltat un adevărat fanatism global în jurul ei: ideea că omul de știință este aproape atotștiutor, în curs de devenire absolut atotștiutor. [...] Cu adevărat pînză de păianjen țes cei ce au scris a-cestea, punînd la facerea cerului, a pămîntului și a mării niște cauze atît de slabe și lipsite. cimpanzeu, mt-Eva și Y-Adam, vechiul și noul rasism evoluționist, genetică și epigenetică, straturile geologice, Potop și corabia lui Noe; despre Epoca de Gheață; despre dinozauri, contemporanii noștri), având indecși alfabetici (de nume și noțiuni), ca să poată fi găsite mai ușor problemele care interesează.
Multe au grăit filosofii eleni despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintîi, așa că nu mai e nevoie să le vădesc eu deșertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alții. (Last Universal Common Ancestor – strămoșul comun) o analiză științifică și patristică despre înnoirea omului și făcută deja accesibilă publicului larg.
Este organizată ca un mic, dar cuprinzător, dicționar, sub formă de întrebări și răspunsuri scurte, limpezi și pertinente (despre cunoaștere și evoluționism; despre uniformism, timpul îndelungat; despre diferite datări globale – astronomice și terestre – și locale, inclusiv datările radiometrice; despre transformism; despre selecția naturală; despre verigile intermediare și fosile; despre Homo habilis, Homo erectus, Homo sapiens arhaic; despre evoluționismul bio-molecular, limbajul și proveniența informației din ADN, legea a doua a termodinamicii și compararea genomurilor om vs. 2), care, la rândul său este o dezvoltare mult lărgită a tezei noastre de doctorat, numită: L.
U.
C.
A.
Tetralogia omului nou – Sfinții Părinți și oamenii de știință despre originea, căderea și înnoirea omului, vol.
Evoluționismul, coll.
Cartea de față nu se dorește o lucrare originală, ci o reorganizare a unei viitoare cărți ce va fi publicată, cu ajutorul lui Dumnezeu, la editura noastră, în cadrul unei colecții (Știința vs.
Ea demonstrează științific că evoluționismul este nu numai o globală eroare științifică, ci și o ideologie falsă a cunoașterii.
Din cauză că nu se potrivesc cu realitatea văzută și nevăzută, falsitatea lor poate fi cu ușurință dovedită: nu sunt legi ale naturii, ci denaturări ale interpretării ei.
Această carte științifică este un Catehism în care se arată că știința adevărată contrazice evoluționismul în toate principiile și domeniile sale (nu datele științifice, ci doar interpretările lor răstălmăcite), fără excepție.
Ele nu se pot deduce din revelația naturală sau supra-naturală, fiindcă nu sunt nici realități ale naturii, nici minuni consemnate ale Sfintei Scripturi, ci doar fantezii in-suflate de demoni, de multe ori în cărți eretice, hinduse și eline, pentru a ne abate de la realitate, iar, științific vorbind, sunt nedemonstrate și nedemonstrabile (căci nu țin de fenomene – singurul domeniu accesibil științei).
Când sunt considerate legi naturale, stabilite de un zeu vag (dumnezeul imaginat de teiști) sau de zeii păgâni, atunci sunt 100% idei religioase.
Dacă axiomele se folosesc doar în interpretarea unor fapte atunci sunt idei pseudo-științifice.
Evoluționismul e o ideologie origenist-hindusă, construită pe baza acestor axiome.
Ele nu sunt premise fizice (științifice), ci metafizice (religioase).
Din nevoia de a susține această axiomă primordială, evoluționismul a izvodit alte trei axiome principale: uniformismul; timpul îndelungat; transformismul. În realitate, chiar dacă el își sporește cunoașterea trupească, își atrofiază cunoașterea duhovnicească, așa că, de fapt, omul de știință este puțin știutor, în curs de devenire absolut neștiutor (a ceea ce ar trebui un om să știe ca să fie fericit).
Evoluționismul are o axiomă primordială, care a dezvoltat un adevărat fanatism global în jurul ei: ideea că omul de știință este aproape atotștiutor, în curs de devenire absolut atotștiutor
