Ce bine ca esti! Ce mirare ca sunt!, de Nichita Stanescu, Selectie, studiu introductiv si bibliografie de Alex.
Stefanescu . - Alex.
Daca n-am avea documente propriu-zise la dispozitie, cu greu ne-am face o idee despre viata poetului cercetandu-i versurile. in poezia lui Nichita Stanescu exista foarte putina „biografie . Meritul lui Nichita Stanescu este de a fi atins maximum de eficienta artistica in conditiile date, transformand adeseori obstacolele in atuuri.
Asa cum limba romana (singura limba pe care a cunoscut-o), cu specificul ei, i-a impus un anumit fel de a scrie, tot asa atmosfera din anii copilariei, profesorii, viata literara, cu fortele lor de atractie si respingere si prin mecanisme complicate, imposibil de analizat pana la capat, au contribuit la organizarea elanului liric innascut, i-au conferit istoricitate.
Sau poate ca ar fi scris poezie de alta factura.
Poate ca nici n-ar fi scris poezie.
Nichita Stanescu n-ar fi fost acelasi daca ar fi aparut in alte imprejurari. Dar nu este corect sa consideram adevarat ceva doar pentru ca satisface o dorinta secreta a noastra.
O asemenea teza (sustinuta in mod curios chiar si de un judecator cu „ne-ndurati ochi de gheata ca Titu Maiorescu, referitor la Mihai Eminescu) ne da satisfactie, deoarece constituie o revansa luata in imaginatie asupra determinarilor stricte din realitate.
Fac o greseala cei care cred ca un mare artist, oriunde si oricand ar fi trait, ar fi fost acelasi. Reprezinta chiar prilejul de care s-a servit poetul pentru a se manifesta ca poet si, deci, un element de structurare a operei.
In realitate, existenta lui Nichita Stanescu intr-un anumit loc si anumita epoca reprezinta mai mult decat o circumstanta oarecare.
Ce importanta poate sa aiba - isi spun multi - unde si cand a trait poetul.
Il trateaza ca pe o simpla conventie.
Bineinteles ca nimeni nu contesta acest fapt in sine, dar aproape nimeni nu il ia in considerare cu convingere.
Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Nichita Stanescu a existat.
Trebuie insa depasita aceasta forma naiva de admiratie.
Marele poet devenise inca de pe vremea cand traia un simbol, un om stilizat, iar reinvestirea lui cu atribute omenesti (familie, scoala, apartenenta la o generatie etc.) echivaleaza pentru multi cititori cu o demitizare.
Stefanescu Pare prozaic sa-l situam pe Nichita Stanescu in spatiu si timp.
Ce bine ca esti! Ce mirare ca sunt!, de Nichita Stanescu, Selectie, studiu introductiv si bibliografie de Alex
