„…fa cu mine dupa mila Ta.
Amin…”Cuvintele de mai sus apartin regretatului scriitor si publicist George Tara si reprezinta „o necunoscuta rugaciune”, pe care George Tara o propunea „acestui nou om si acestei noi lumi”… Erau publicate in Actualitatea din 1997 – o revista condusa chiar de el, infiintata la Bistrita la initiativa unor tineri scriitori si intelectuali ai orasului – in involburatii ani 90…La trei trei ani de la trecerea sa in nefiinta, Alexandru Uiuiu a coordonat un emotionant volum de marturii dedicat lui George Tara, dar si fragmente din publicistica sa.
George Tara – „un tana inteligent, de un bun simt natural, cu dreapta masura a ceea ce se petrecea in jur, mai curand discrt, dar gata sa se dedice cauzelor de interes public”… Asa il portretiza profesorul Andrei Marga, in timp ce poetul Alexandru Cristian Milos ne reaminteste in volumul intitulat „Ce ramane din ce trece” ca George Tara a fost „un jurnalist combatant, rafinat, erudit si un orator spontan, eseist si publicist de talent, semanand in discurs cu filosofii atenieni din Agora antica, demn, gospodar si iubitor de natura, animale, oameni…George Tara a fost si „intemeietor de ziare si publicatii, formator de opinie si de tineri jurnalisti – fire bonoma, modesta, joviala, mereu un bun sfatuitor pentru cei din preajma sa…”.
Invata-ma sa ma rog… insuti Te roaga in mine.
N-am dorinta afara de dorinta de a implini voia Ta.
Ma duc pe mine jertfa Tie.
Loveste-ma si ma vindeca.
Zdrobeste-ma si ma vindeca. „…fa cu mine dupa mila Ta
