La Constantin Cublesan, fantasticul nu e neaparat de natura stiintifica si, in nici un caz, tehnico-stiintifica.
Dumitru Micu.
Proza lui Cublesan e fantastica.
Alunecand evoca universul concentrationar nazist.
Unele situatii sunt, pare-se, de vis in vis...
Nu se poate sti cu certitudine ce e vis si ce e realitate.
Dimineata e gasita moarta.
Intr-o noapte, generaleasa isi viziteaza, ca o alta Domnisoara Christina, secretarul, transformata in Melinda-Rozi.
Angajat secretar particular al unei octogenare, vaduva de general cazut in Primul Razboi Mondial, naratorul e izbit de asemanarea glasului ei cu acela al primei sale iubite, de care a fost despartit brutal, la inceputul razboiului al doilea.
De Rozalinda, fantasticul se consuma in marginile oniricului.
Prin credinta ca "materia poate fi insufletita" de vreme ce "lumea vie s-a nascut din lumea moarta"...
In O.
Pe ce cale? Prin credinta.
Cand tihna ii este amenintata, isi provoaca o stare cataleptica si "hiberneaza" decenii si secole in sir (Somnul)...
In Fecioara de fum, un batran profesor celibatar da viata unei statui de care este "indragostit" din copilarie.
Cineva sustine ca Don Alvarez e un yoghin, care si-ar fi dobandit invatatura in secolul al XIII-lea, in India, si de atunci se slujeste de ea pentru "a fugi de la greu", "a evada".
Cadavru doar in aparenta, caci specialistii clinicii de geriatrie il reanima si identifica in el pe Don Alvarez de Medina y Salamanca.
O echipa de speologi gaseste in adancurile unei pesteri, intepenit intr-un bloc de gheata, un cadavru uman.
Uneori el include parabola...
La Constantin Cublesan, fantasticul nu e neaparat de natura stiintifica si, in nici un caz, tehnico-stiintifica
