Azi, infinit mai puternic decat in ieri-ul lui Caragiale, traim in plin imaginar lipsit de aderenta la realitatea juridica.
Acum, ne imitam (si) pe noi insine..
Am depasit momentul imitarii (doar al) altora la nivel constitutional.
O exceptie informa, care nici regula de care tine nu si-o poate afla, nici propria regula nu-si poate crea.
Un ,,altfel” romanesc care mai degraba este lipsa decat afirmare a distinctului.
Un ,,fel” constitutional romanesc, care are pretentia ca pastreaza reteta occidentala, dar ,,gatit”( intotdeauna) altfel si impanat cu ,,delicatese” specifice romanesti.
In plus, imaginarul romanesc traditional este, in zilele noastre, imbogatit si cu pretentia existentei unui model imbunatatit, specific romanesc.
Nu aplicarea practica a unui model, ci, in primul rand, lipsa lui, a unor dispozitii constitutionale clare, care sa aiba rationalitatea coerenta presupusa de un model, sunt cauzele care determina marile nerealizari constitutionale de dupa 1990.
Sa nu mire pe nimeni daca, in viitorul apropiat, imaginarul va formula noi legi juridice.
Ce mai conteaza cum suntem in realitate? Lumea constitutionala romaneasca se aseamana cu o lume guvernata de fizica imaginarului, in care gravitatia se poate modifica in fiecare zi.
Traim visand ca traim un sistem constitutional semi-prezidential, din care lipseste cel mai elementar element : textele constitutionale in care sa fie scris un astfel de sistem.
Azi, infinit mai puternic decat in ieri-ul lui Caragiale, traim in plin imaginar lipsit de aderenta la realitatea juridica
