Ca intr-un kief dat, de Brancoveanu, luni de zile, la Stambul, sa schimbe oameni, intr-o ierarhie, prieteni si indragostite, femei, se rostogolesc, juma’ de an, din un oras, in Capitala, ca un desant.
Un scris supus vietii, drept „viata mea e un roman” (de aceea romanul ramane nescris), inganat cu: „poate, un dosar”..
Lucru parastaziat.
Forma romanului s’ar zice „roman documentar”: un gust nemtesc, in acei ani, ai petrecerii de trecere.
Toata, lumea scrie.
Ca intr-un kief dat, de Brancoveanu, luni de zile, la Stambul, sa schimbe oameni, intr-o ierarhie, prieteni si indragostite, femei, se rostogolesc, juma’ de an, din un oras, in Capitala, ca un desant