„Inca din debutul lucrarii, sesizam in mod clar intentia lui Emil-Marius Pascan de a realiza un studiu monografic in domeniul filosofiei morale, zona mai putin cercetata si teoretizata in cazul filosofului scotian D.
Hume nu recunoaste entitatea de suflet ca si notiune abstracta, pronuntandu-se pentru analiza psihismului generat si intretinut de experienta concreta.” (Teodor Vidam).
Tot aici, aflam ca D.
Hume, filosoful cel mai lucid si matur al empirismului englez, din secolul al XVIII-lea.
Nu intamplator, in primul capitol al lucrarii clarifica problema cauzalitatii si a termenului de substanta la D.
Hume.
Constient de raspunderea asumata, autorul realizeaza ca nu poate deslusi contributia humeana pe teritoriul moralitatii fara sa puncteze, in prealabil, premisele deopotriva ontologice si epistemologice de la care pleaca D.
Hume. „Inca din debutul lucrarii, sesizam in mod clar intentia lui Emil-Marius Pascan de a realiza un studiu monografic in domeniul filosofiei morale, zona mai putin cercetata si teoretizata in cazul filosofului scotian D
