Format 13x19 cm 162 pagini Autorul face o fundamentată, construită şi relativ amplă analiză a conceptului de comuniune în literatura creştină.
Viorel Prelici. dr. univ.
Oare mai îndrăznim a îndemna astăzi să nu te bucuri de proprietate, într-o societate de consum capitalistă? prof.
Aici părintele Petrică ne îndreaptă spre Sfântul Evanghelist Luca, ce zice: „Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor după cum aveau nevoie fiecare“(Fapte 2, 45).
Autorul afirmă că a da celuilalt din ce ai tu înseamnă a ajuta.
Comuniu-nea, aşa cum este analizată, se regăseşte consubstanţială cu cea de ajutare a aproapelui, pentru ca acesta din urmă să fie schimbat în bine, adică, de fapt, fiind vorba de asistenţa socială.
Dar, totodată, se deschid şi perspective ale literaturii laice privitor la Conceptul în discuţie.
După cum remarca şi autorul, în rugăciunea pe care ne-o dă Iisus Hristos, este vorba despre „Tatăl nostru“, atribut al comuniunii şi al socialităţii, şi nu „Tatăl meu“.
Comuniunea - comunicare interper-sonală, socialitate - se regăseşte imediat în al doilea cuvânt al primei rugăciuni.
Demonstraţia este entuziastă, cea a unui credincios convins.
Format 13x19 cm 162 pagini Autorul face o fundamentată, construită şi relativ amplă analiză a conceptului de comuniune în literatura creştină
