„ Urmarind anii de ucenicie si calatorie ai lui Dinu Zarnescu, Bogdan Cretu ii recupereaza prospetimea prin inepuizabilul sau libido scriptural, lansandu-se intr-un biografism bine fantasmat, si ne poarta, dezinvolt, de la tara la oras, din spatiul academic romanesc in cel occidental, din caminele studentesti si amfiteatre in muzee, la opera, in metroul parizian – peste tot, cu o mare foame de medii si tipologii.
Fragmente in lectura autorului: .
Romanul Cornul inorogului, pe care il socoteste o forma de bovarism, reprezinta debutul lui in fictiune.
Actualmente tine o rubrica de cronica literara in revista „Observator cultural”.
Bestiarul lui Dimitrie Cantemir.
Autor a sapte volume de istorie literara, multi-premiate, dintre care cel mai important este Inorogul la Portile Orientului.
A publicat sute de studii si de articole in reviste academice si culturale, e coautor al unor sinteze aparute la edituri prestigioase din tara si strainatate. 1978) este critic si istoric literar, eseist.
Si in cazul lui Bogdan Cretu este pentru prima data, dar curajul sau il vad indoit, dat fiind ca povestea lui se intampla in Romania, unde o scriitoare de etnie svaba-evreiasca, viitoare laureata a Nobelului literar, violata de trei securisti, naste in exil o fata pe care o boteaza Romanita, al carei tata il considera a fi Poporul Roman .” ( Radu Aldulescu ) Bogdan Cretu (n.
Romanul imi aminteste de Dragostea in vremea holerei si mai ales de declaratia lui Gabriel Garcia Marquez la aparitia cartii: «Este pentru prima data cind am avut curajul sa scriu patru sute de pagini numai despre dragoste».
Instinctul mortii, asadar, incadreaza o naratiune predominant erotica.
Nimigean ) „ Personajul central, scriitor la viata lui, apare in scena de la inceputul romanului grabindu-se spre spitalul in care tatal sau trage sa moara, pentru ca in ultima pagina sa-l vedem grabindu-se parca sa iasa din scena vietii, intr-un Porsche Panamera care ruleaza cu 230 de kilometri pe ora spre Paris. ” ( O.
Bogdan Cretu ofera, cu primul sau roman, o carte pentru toata lumea (insa nerecomandabila minorilor [sic!], plina de verva picaresca si bulimie livresca, pusteasca si inteleapta, realista pina la a atinge, pe alocuri, un naturalism crud si ireala, cand trebuie, pana la transfigurare.
Dar, in primul rand, ne ofera – intre gasconada si drama, cand liric, cand sarcastic, cand ca un moralist autoironic – o galerie fara egal de personaje feminine, revizitand – pe cat de exuberant, pe atat de nuantat – erosul si polemizind indirect cu tezele uniformizatoare si castratoare ale ideologiilor de gen. „ Urmarind anii de ucenicie si calatorie ai lui Dinu Zarnescu, Bogdan Cretu ii recupereaza prospetimea prin inepuizabilul sau libido scriptural, lansandu-se intr-un biografism bine fantasmat, si ne poarta, dezinvolt, de la tara la oras, din spatiul academic romanesc in cel occidental, din caminele studentesti si amfiteatre in muzee, la opera, in metroul parizian – peste tot, cu o mare foame de medii si tipologii
