Nu-l numira inca Inteleptul, nefiind copt pentru aceasta misiune, desi preluase o buna parte din atributiile lui Hagea...
Inca din primele clipe de viata se hrani cu lumina primita direct de la soare, cind astrul ceresc sparse ferestrele de-o palma ale bordeiului lui Gheorghe Vasile Isachie Chiric, si se prelinse pe buzele sa.
Se nascuse pe el insusi...
Si el o alunga pe maica Paraschiva, moasa satului, de linga mama sa, pentru ca acest lucru i s-a parut injositor, fiind priceput inca din pintecele mamei sale, pentru a aduce pe lume copii, suportind el insusi toata durerea nascatoarei, in clipele de groaza ale facerii.
Vasile Isachie Chiric venise pe lume cu ochii deschisi, si avea dintii de lapte inmuguriti cind deschise gura si reteza cu propriile gingii cordonul ombilical care-l lega de cealalta viata.
Nu-l numira inca Inteleptul, nefiind copt pentru aceasta misiune, desi preluase o buna parte din atributiile lui Hagea..
