De la inceputul anilor ’80, Ioan Petru Culianu, invitat sa colaboreze la lucrari colective de referinta din zona studiilor religioase, isi creeaza modalitatea specifica de a ordona si distila, in texte sintetice, deopotriva elementele unei vaste cunoasteri si propriile propuneri teoretice. .
Marea innoire metodologica in studiul religiei, care avea sa ia amploarea unei schimbari de paradigma in ultimii sai ani, isi contureaza deja primele forme in vremea colaborarii la enciclopedia editata de Mircea Eliade.
Articolele din Enciclopedia religiei rezuma pozitia lui Culianu in principalele sale domenii de cercetare – crestinism timpuriu si gnoza, experiente extatice, magie, erezii, cultura Renasterii, religie si putere.
Articolele-studii scrise pentru Enciclopedia religiei coordonata de Mircea Eliade sau contributiile la mai tehnicul Compendiu de concepte de istoria religiilor ingrijit de Hubert Cancik pregatesc instrumentele de lucru pentru Dictionarul religiilor si pentru proiectatele enciclopedii ale magiei, respectiv religiei.
De la inceputul anilor ’80, Ioan Petru Culianu, invitat sa colaboreze la lucrari colective de referinta din zona studiilor religioase, isi creeaza modalitatea specifica de a ordona si distila, in texte sintetice, deopotriva elementele unei vaste cunoasteri si propriile propuneri teoretice
