Desfasurat pe parcursul a 11 ani (1999-2010), dialogul dintre Norman Manea si Edward Kanterian atinge toate controversele „fierbinti“ ale acestei perioade - culturale, politice, ideologice -, internationale sau romanesti.
Asemenea deloc laudabila si imprudenta consecventa, ca si tematica fara frontiere (chiar cand e inevitabil particularizata) scot, poate, aceste dialoguri din cadrul stramt si efemer al «ograzii» locale...“ - Norman Manea.
Un raspuns fara inalte indreptatiri morale, fara disculpari sau somatii.
Sa raman, de fapt - mai modest si mai exact spus -, eu insumi.
Deci: de ce, pentru ce, cu ce folos ma supun unor riscuri previzibile? Ezitarile nu au fost putine, chiar daca au fost invinse, pana la urma, de o instinctiva si puerila indarjire de a ramane «moraliceste viu» (tocmai prin imprudenta si nestapanire).
Nu stiu cat de esentiale, dar stiu prea bine cat de apasatoare si prelungite au fost urmarile. „«Trei dezbateri esentiale», crede Edward Kanterian, as fi provocat in Romania ultimelor decenii.
De la Holocaust si antisemitism la problema irakiana si islamism, de la icoana ca manifestare a religiei pana la scriitori si opere marcante ale literaturii moderne, cei doi interlocutori schiteaza un tablou plin de culoare al finalului de secol XX si al inceputului noului mileniu.
Desfasurat pe parcursul a 11 ani (1999-2010), dialogul dintre Norman Manea si Edward Kanterian atinge toate controversele „fierbinti“ ale acestei perioade - culturale, politice, ideologice -, internationale sau romanesti
